Galvanizare în general

Utilizarea de zinc ca protecție anti-corozivă este problematică din perspectiva disponibilității zincului.

De aceea se utilizează la firma Daimler AG tablă zincată (și chiar și atunci doar în combinație cu straturi organice de protecție) doar acolo, unde se așteaptă o solicitare extremă la coroziune, de exemplu prin sare pentru deszăpezire.

Protecție anti-corozivă cu zinc

Oțelul (tabla de oțel) poate fi galvanizat(ă) prin diferite procedee.

Protecția anti-corozivă prin acoperire cu zinc se formează prin comportamentul electrochimic al metalului protector (zinc) față de materialul de bază (oțel).

zincul, în acest caz, este anodul iar metalul de bază oțel este catodul.

zincul, ca metal inferior intră în soluție.

Suprafața piesei de oțel nu este atacată.

O modalitate de amestecare (combinarea diferitelor materiale) corelată cu respectivul profil al solicitării s-a evidențiat prin verificarea exactă și prin aprecierea punctelor de vedere economice și ecologice.

În zonele periclitate de coroziune se utilizează din ce în ce mai frecvent diferite materialele sintetice cât și aluminiul ca material de bază.

Efectul de protecție catodică a zincului poate fi evidențiat pe baza poziției zincului și oțelului în seria potențialelor electrochimice.

Se vorbește despre faptul, că zincul acționează ca anod de "sacrificiu" (se dizolvă în baia de galvanizare).

Prin urmare, se obține o protecție anti-corozivă optimă în combinație cu straturile organice de protecție.

Dacă este penetrat stratul protector de zinc într-un punct, atunci se formează un element galvanic local sub influența electrolitului (soluție apoasă, conducătoare electric).